surprins, ~ă a [At: FM (1842), 145²/33 / V: (îvr) sup~ / Pl: ~nși, ~e / E: surprinde] 1 (D. oameni) Care este cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, nedumerire, emoție etc. în fața unor lucruri, fapte, evenimente neprevăzute, neobișnuite etc. Si: mirat, perplex, uimit, uluit, (liv) stupefiat, (rar) minunat. 2 (D. fizionomia, privirea, glasul etc. oamenilor) Care exprimă surprindere (1).