11 definiții pentru surdomut (adj.) surdo-mut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURDOMÚT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet).

SURDOMÚT, -Ă, surdomuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) lipsit de auz și de grai; (persoană) surdă și mută în același timp. – Surd + mut (după fr. sourd-muet).

SURDOMÚT, -Ă, surdomuți, -te, adj. (Mai ales substantivat) Lipsit de auz și de grai. Se înțelegeau... prin semne, care lăsau impresia că sînt doi surdomuți. PAS, Z. I 306.

SURDOMÚT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care este lipsit de auz și de grai. [< surdo- + mut, după fr. sourd-muet].

SURDOMÚT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de auz și de grai. (după fr. sourd-muet)

SURDOMÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este în același timp surd și mut; lipsit de auz și de darul vorbirii. /surd + mut

surdomut m. cel lipsit de auz și de graiu.

*surdo-mút, -ă adj. Mut (care e și surd din naștere).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surdomút adj. m., s. m., pl. surdomúți; adj. f., s. f. surdomútă, pl. surdomúte

surdomút adj. m., s. m. mut

surdomútă s. f., pl. surdomúte

Intrare: surdomut (adj.)
surdomut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surdomut
  • surdomutul
  • surdomutu‑
  • surdomu
  • surdomuta
plural
  • surdomuți
  • surdomuții
  • surdomute
  • surdomutele
genitiv-dativ singular
  • surdomut
  • surdomutului
  • surdomute
  • surdomutei
plural
  • surdomuți
  • surdomuților
  • surdomute
  • surdomutelor
vocativ singular
plural
surdo-mut adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: IVO-III
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surdo-mut
  • surdo-mutul
  • surdo-mutu‑
  • surdo-mu
  • surdo-muta
plural
  • surdo-muți
  • surdo-muții
  • surdo-mute
  • surdo-mutele
genitiv-dativ singular
  • surdo-mut
  • surdo-mutului
  • surdo-mute
  • surdo-mutei
plural
  • surdo-muți
  • surdo-muților
  • surdo-mute
  • surdo-mutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)