8 definiții pentru supraimpunere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUPRAIMPUNERE, supraimpuneri, s. f. Fenomen prin care un râu, după ce s-a adâncit încet în roci friabile, continuă să se adâncească în roci mai dure, păstrându-și direcția inițială. [Pr.: -pra-im-] – Supra1- + impunere.
SUPRAIMPUNERE, supraimpuneri, s. f. Fenomen prin care un râu, după ce s-a adâncit încet în roci friabile, continuă să se adâncească în roci mai dure, păstrându-și direcția inițială. [Pr.: -pra-im-] – Supra1- + impunere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
supraimpunere sf [At: M.D.ENC. / P: ~pra-im~ / Pl: ~ri / E: supra1- + impunere] (Ggf; Glg) Fenomen prin care un râu continuă să-și adâncească valea și în roci dure Si: epigeneză (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUPRAIMPUNERE s.f. Fenomen prin care un curs de apă, după ce s-a înfundat în roci friabile, continuă să taie structuri geologice diferite, păstrîndu-și direcția inițială. [< supra- + impunere, după fr. surimposition].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
supraimpunere (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supraimpunerii; pl. supraimpuneri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
supraimpunere (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraimpunerii; pl. supraimpuneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
supraimpunere s. f. (sil. -pra-) → impunere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUPRAIMPUNERE s. (GEOGR., GEOL.) epigeneză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUPRAIMPUNERE s. (GEOGR., GEOL.) epigeneză.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: su-pra-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |