12 definiții pentru supărător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător.

SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător.

supărător, ~oare [At: (a. 1653) BUL. COM. IST. II, 219 / Pl: ~i¸~oare / E: supăra + -(ă)tor] 1 a (Îvr; d. state, d. armate dușmane, d. persoane) Cotropitor (1). 2-3 a, av (D. oameni sau d. senzații, sentimente ori d. manifestări, acțiuni etc. ale lor sau, pex, d. fenomene naturale, d. procese, d. obiecte ori despre sunetele sau zgomotele scoase de acestea etc.) (Într-un mod) care impresionează neplăcut Si: supăralnic (1). 4-5 a, av (Pex) (Într-un mod) care aduce într-o stare de pierdere a calmului. 6 a (Înv) Deprimat.

SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. Care provoacă neplăcere, care supără, contrariază. De data asta, nu mi s-a întîmplat nimic supărător. GALACTION, O. I 63. De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă... nu fi supărător. NEGRUZZI, S. I 251. ◊ (Adverbial) Simte că i se bate inima cam supărător. BASSARABESCU, V. 35.

SUPĂRĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă supărare. /a supăra + ~ător

SUPĂRĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care supără; în stare să irite sau să enerveze; enervant; iritant; agasant. 2) rar Care plictisește; care provoacă plictiseală; plictisitor. /a (se) supăra + ~ător corectată

supărătór, -oáre adj. Care te supără, plicticos, incomodant, importun: un om supărător, o afacere supărătoare. Adv. A vorbi supărător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supărător adj. m., pl. supărători; f. sg. și pl. supărătoare

supărător adj. m., pl. supărători; f. sg. și pl. supărătoare

supărătór adj. m., pl. supărătóri; f. sg. și pl. supărătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPĂRĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v. incomod. 3. v. penibil. 4. v. enervant. 5. v. chinuitor.

SUPĂRĂTOR adj. 1. dezagreabil, neplăcut, (înv.) supărăcios. (O situație ~.) 2. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, stînjenitor. (A trăit cîteva momente ~.) 3. jenant, neplăcut, penibil. (Încearcă un sentiment ~.) 4. agasant, enervant, iritant, plicticos, plictisitor, sîcîitor. (O treabă ~.) 5. chinuitor, rebel, (înv. și pop.) necăjos. (O tuse ~.)

Intrare: supărător
supărător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supărător
  • supărătorul
  • supărătoru‑
  • supărătoare
  • supărătoarea
plural
  • supărători
  • supărătorii
  • supărătoare
  • supărătoarele
genitiv-dativ singular
  • supărător
  • supărătorului
  • supărătoare
  • supărătoarei
plural
  • supărători
  • supărătorilor
  • supărătoare
  • supărătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supărător, supărătoareadjectiv

  • 1. (și) adverbial Care supără, contrariază, deranjează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De data asta, nu mi s-a întîmplat nimic supărător. GALACTION, O. I 63. DLRLC
    • format_quote De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă... nu fi supărător. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
    • format_quote Simte că i se bate inima cam supărător. BASSARABESCU, V. 35. DLRLC
etimologie:
  • Supăra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.