7 definiții pentru sunat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUNAT s. n. Sunare. – V. suna.
SUNAT s. n. Sunare. – V. suna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
sunat sn [At: CANTEMIR, ap. DDRF / Pl: (6, înv) ~e / E: suna] 1-11 Sunare (1-10, 12). 12 Marcarea prin mijloace sonore (ritmice) ale ceasului, a anumitor unități de timp (ore, jumătăți sau sferturi de oră) Si: batere, bătaie (47), bătut (2), sunare (15). 13 Emitere, la o oră dinainte stabilită, a unui semnal sonor, continuu (și puternic), pentru a trezi din somn sau a atrage atenția că trebuie făcut un anumit lucru Si: (rar) sunare (16) Vz deșteptare (2), deșteptat1 (1), trezire, trezit1. 14 (Îrg) Zvonire. 15 (Ccr) Zvon. 16 (Îpf) Spunere. 17 (Îpf; spc) Stipulare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUNAT s. n. Acțiunea de a suna; sunet. Dunărea că o trecea, La baba Sîrba mergea, În scăpătatul soarelui, În intratul vitelor, în sunatul clopotelor. PĂSCULESCU, L. P. 247.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sunat n. acțiunea de a suna.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sunat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sunat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sunat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sunatsubstantiv neutru
-
- Dunărea că o trecea, La baba Sîrba mergea, În scăpătatul soarelui, În intratul vitelor, în sunatul clopotelor. PĂSCULESCU, L. P. 247. DLRLC
-
etimologie:
- suna DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.