15 definiții pentru sumuța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUMUȚA, sumuț, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A ațâța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți. ♦ Refl. (Reg.) A înfrunta pe cineva cu vorba; a se rățoi. 2. Intranz. (Reg.) A scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească sau să meargă mai repede etc. – Lat. *submotiare (< submotum).

SUMUȚA, sumuț, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A ațâța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți. ♦ Refl. (Reg.) A înfrunta pe cineva cu vorba; a se rățoi. 2. Intranz. (Reg.) A scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească sau să meargă mai repede etc. – Lat. *submotiare (< submotum).

sumuța [At: CANTEMIR, I. I. II, 55 / V: (pop) i, săm~ / E: ns cf lat submotiare] 1 vt (Pop; c.i., de obicei, câinii) A asmuți. 2 vt (Pop; pex; c. i., de obicei, câinii) A întărâta. 3 vt (Reg; c.i . vânatul) A hăitui (2). 4 vta (Spc; c. i. calul) A îndemna (prin vorbe, prin scoatere de sunete caracteristice, prin gesturi etc.) să pornească, să meargă mai repede etc. Si: a sumuțui. 5 vta (Pan; c. i. oameni) A întărâta. 6 vta) (Pan; c. i. oameni) A instiga. 7 vi (Pop) A scoate sunete specifice, prin țuguierea buzelor, pentru a-și manifesta simpatia față de un copil sau față de un animal. 8-9 vtr (În descântece) A scoate sunete asemănătoare cu cele ale săruturilor zgomotoase, cu buzele apropiate de fața cuiva, fără a o atinge, pentru a îndepărta deochiul, duhurile etc. 10 vr (Rar) A se maimuțări. 11-12 vrt (Mol; Mun; pcf) A înfrunta pe cineva cu vorba (ripostându-i, repezindu-l etc.) Vz semeți. 13 vt (Mun; c. i. obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte) A strânge.

SUMUȚA, sumuț, vb. I. 1. Tranz. (Popular) A ațîța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți. Las pe tovarăși să cate de-ai tăi, iară noi pe ai noștri Să-i sumuțăm spre vitejii troieni. MURNU, I. 157. ♦ Refl. A înfrunta pe cineva cu vorba; a-și da aere; a se rățoi. Se sumuța Uță Oproiu: – Primarele a fost altădată omul stăpînirii. SADOVEANU, P. M. 206. 2. Intranz. A scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a-și manifesta simpatia față de un copil sau de un animal, pentru a le da curaj, a îndepărta duhurile rele etc. Caii erau la iesle. Unul din ei a întors capul, s-a uitat la mine. Eu l-am frecat la ochi, l-am tras de urechi, i-am sumuțat și i-am pus frîul în cap. ISPIRESCU, L. 301. ◊ Tranz. Lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul. CREANGĂ, P. 76.

A SUMUȚA sumuț 1. tranz. v. A ASMUȚA. 2. intranz. A produce un sunet caracteristic cu ajutorul buzelor (în semn de simpatie sau de încurajare). /<lat. submotiare

sumuțà v. a asmute: nu-ți sumuța câinele PANN. [Lat. SUMMUTTIEE].

sumuț sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~uri / E: pvb sumuța] (Mol; prin confuzie) Înfruntare cu vorba a cuiva (ripostându-i, repezindu-l etc.) Si: (reg) sumuțare.

amúț și (vest) sumúț, a v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți.

sumúț, a -á v. intr. (V. a-muț). Țugui buzele și fac țu-țu (la descîntece, la alintăturĭ de copiĭ ș. a.). V. tr. Descînt, făcînd țu-țu. Amuț, ațîț. – Vechĭ și însumuț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sumuța (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. sumuț, 3 sumuță; conj. prez. 1 sg. să sumuț, 3 să sumuțe

sumuța (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sumuță

sumuța vb., ind. prez. 1 sg. sumuț, 3 sg. și pl. sumuță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUMUȚA vb. v. agita, asmuți, ațâța, hărțui, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.

sumuța vb. v. AGITA. ASMUȚI. AȚÎȚA. HĂRȚUI. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA.

Intrare: sumuța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumuța
  • sumuțare
  • sumuțat
  • sumuțatu‑
  • sumuțând
  • sumuțându‑
singular plural
  • sumuță
  • sumuțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumuț
(să)
  • sumuț
  • sumuțam
  • sumuțai
  • sumuțasem
a II-a (tu)
  • sumuți
(să)
  • sumuți
  • sumuțai
  • sumuțași
  • sumuțaseși
a III-a (el, ea)
  • sumuță
(să)
  • sumuțe
  • sumuța
  • sumuță
  • sumuțase
plural I (noi)
  • sumuțăm
(să)
  • sumuțăm
  • sumuțam
  • sumuțarăm
  • sumuțaserăm
  • sumuțasem
a II-a (voi)
  • sumuțați
(să)
  • sumuțați
  • sumuțați
  • sumuțarăți
  • sumuțaserăți
  • sumuțaseți
a III-a (ei, ele)
  • sumuță
(să)
  • sumuțe
  • sumuțau
  • sumuța
  • sumuțaseră
sămuța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sumuți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sumuța, sumuțverb

  • 1. tranzitiv popular A ațâța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Las pe tovarăși să cate de-ai tăi, iară noi pe ai noștri Să-i sumuțăm spre vitejii troieni. MURNU, I. 157. DLRLC
    • 1.1. reflexiv regional A înfrunta pe cineva cu vorba; a se rățoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se sumuța Uță Oproiu: – Primarele a fost altădată omul stăpînirii. SADOVEANU, P. M. 206. DLRLC
  • 2. intranzitiv regional A scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească sau să meargă mai repede etc. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere A scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a-și manifesta simpatia față de un copil sau de un animal, pentru a le da curaj, a îndepărta duhurile rele etc. DLRLC
      • format_quote Caii erau la iesle. Unul din ei a întors capul, s-a uitat la mine. Eu l-am frecat la ochi, l-am tras de urechi, i-am sumuțat și i-am pus frîul în cap. ISPIRESCU, L. 301. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Lă purcelul, îl scaldă... îl strînge de nas și-l sumuță, ca să nu se deoache, odorul. CREANGĂ, P. 76. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.