SUMAC s. m. Arbust din regiunea mediteraneană și din Vestul Asiei, cu ramuri păroase, cu frunze compuse, bogate în substanțe tanante și cu flori albe în panicule (Rhus cariaria). – Din fr. sumac.

sumac¹ [At: PONTBRIANT, D. / S: sumach / Pl: ~aci sm, ~uri sn / E: tc sumate, fr sumac] 1 sm Arbust exotic înalt de 1-3 metri, cu ramuri păroase, cu frunze compuse, bogate în substanțe fanante și cu flori albe, folosit în industria tăbăcăriei ca tanant, în medicină etc. (Rhus cariaria). 2 sn Substanță tanantă extrasă din sumac¹ (1). 3 sn (Sîș covor ~) Covor oriental cu o anumită țesătură, care prezintă figuri sau desene geometrice de diferite culori.

SUMAC s. m. Numele mai multor arbori sau arbuști mediteraneeni cu frunze compuse, bogate în substanțe tanante, dintre care unele specii sunt cultivate și folosite în industria pielăriei, în medicină etc. (Rhus). – Din fr. sumac.

SUMAC s.n. Arbust mediteranean ale cărui frunze, bogate în tananți, sunt folosite la fabricarea pieilor fine. [< fr. sumac, cf. ar. summîq].

SUMAC s. m. arbust din țările calde cu frunze, bogate în tananți, și flori albe în panicule. (< fr. sumac)

sumac s. m.

sumac s. m.

sumac s. m., pl. sumaci

SUMAC s. v. tanant.

sumac s. v. TANANT.