9 definiții pentru suma

SUMÁ, sumez, vb. I. Tranz. (Înv.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din fr. sommer (după sumă).

SUMÁ, sumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din fr. sommer (după sumă).

sumá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sumeáză

sumá vb., ind. prez. 1 sg. suméz, 3 sg. și pl. sumeáză

SUMÁ vb. v. aduna, totaliza.

SUMÁ vb. I. tr. (Liv.) A face suma unor termeni; a totaliza. [Cf. fr. sommer, lat. summare].

SUMÁ vb. tr. a face o adunare, a totaliza, a calcula limita unei serii convergente. (după fr. sommer, lat. summare)

A SUMÁ ~éz tranz. (elemente omogene) A supune operației de adunare (aflând suma); a aduna. /<fr. sommer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: suma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suma
  • sumare
  • sumat
  • sumând
singular plural
  • sumea
  • sumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumez
(să)
  • sumez
  • sumam
  • sumai
  • sumasem
a II-a (tu)
  • sumezi
(să)
  • sumezi
  • sumai
  • sumași
  • sumaseși
a III-a (el, ea)
  • sumea
(să)
  • sumeze
  • suma
  • sumă
  • sumase
plural I (noi)
  • sumăm
(să)
  • sumăm
  • sumam
  • sumarăm
  • sumaserăm
  • sumasem
a II-a (voi)
  • sumați
(să)
  • sumați
  • sumați
  • sumarăți
  • sumaserăți
  • sumaseți
a III-a (ei, ele)
  • sumea
(să)
  • sumeze
  • sumau
  • suma
  • sumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)