9 definiții pentru suma

SUMÁ, sumez, vb. I. Tranz. (Înv.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din fr. sommer (după sumă).

SUMÁ, sumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din fr. sommer (după sumă).

sumá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sumeáză

sumá vb., ind. prez. 1 sg. suméz, 3 sg. și pl. sumeáză

SUMÁ vb. v. aduna, totaliza.

SUMÁ vb. I. tr. (Liv.) A face suma unor termeni; a totaliza. [Cf. fr. sommer, lat. summare].

SUMÁ vb. tr. a face o adunare, a totaliza, a calcula limita unei serii convergente. (după fr. sommer, lat. summare)

A SUMÁ ~éz tranz. (elemente omogene) A supune operației de adunare (aflând suma); a aduna. /<fr. sommer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: suma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) suma sumare sumat sumând singular plural
sumea sumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sumez (să) sumez sumam sumai sumasem
a II-a (tu) sumezi (să) sumezi sumai sumași sumaseși
a III-a (el, ea) sumea (să) sumeze suma sumă sumase
plural I (noi) sumăm (să) sumăm sumam sumarăm sumaserăm, sumasem*
a II-a (voi) sumați (să) sumați sumați sumarăți sumaserăți, sumaseți*
a III-a (ei, ele) sumea (să) sumeze sumau suma sumaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)