6 definiții pentru sumăieș sumăiaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUMĂIÉȘ, sumăieșe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui suman; suman mai scurt și mai ușor; sumănel. [Pr.: -mă-ieș.Var.: sumăiáș s. n.] – Suman + suf. -aș.

SUMĂIÉȘ, sumăieșe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui suman; suman mai scurt și mai ușor; sumănel. [Pr.: -mă-ieș.Var.: sumăiáș s. n.] – Suman + suf. -aș.

sumăieș sn vz sumănaș

SUMĂIÉȘ, sumăieșe, s. n. (Mold., Bucov.) Diminutiv al lui suman; suman mai scurt și mai ușor. Munteanca își lepădă cojocul lîngă ușa de intrare și înaintă sprintenă numai în sumăieș. SADOVEANU, B. 69. A crescut sub ochii... noștri... Avea gust și rînduială în toate: Își purta cu nobilă mîndrie sumăieșul și îțarii lui de-acasă. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. – Variantă: sumăiáș (SBIERA, P. 183) s. n.

SUMĂIÁȘ s. n. v. sumăieș.

SUMĂIÁȘ s. n. v. sumăieș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sumăiéș (reg.) s. n., pl. sumăiéșe

sumăiéș s. n., pl. sumăiéșe

Intrare: sumăieș
sumăieș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sumăieș
  • sumăieșul
  • sumăieșu‑
plural
  • sumăieșe
  • sumăieșele
genitiv-dativ singular
  • sumăieș
  • sumăieșului
plural
  • sumăieșe
  • sumăieșelor
vocativ singular
plural
sumăiaș substantiv neutru
substantiv neutru (N7)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sumăiaș
  • sumăiașul
  • sumăiașu‑
plural
  • sumăieșe
  • sumăieșele
genitiv-dativ singular
  • sumăiaș
  • sumăiașului
plural
  • sumăieșe
  • sumăieșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)