sugrumător, ~oare [At: BOLLIAC, M. 38/25 / V: (îrg) zu~ / Pl: ~i, ~oare / E: sugruma + -ător] 1 a (D. ființe sau d. mâinile, labele etc. lor ori d. obiecte, d. boli etc.) Care presează gâtul, paralizând căile respiratorii și sufocând (pentru a omorî) Si: strangulator. 2 a (Pex) Care omoară prin sufocare (1) Si: strangulator. 3 a (D. aburi, substanțe etc.) Care face să-și piardă respirația, să se înece, datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant (1), (rar) înecător, năbușitor, nădușitor. 4 a (D. aburi, substanțe etc.) Care omoară prin lipsă de aer Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant (1), (rar) înecător, năbușitor, nădușitor. 5 a (Îvr; pex, d. respirație) Care este însoțit de senzația de sufocare Si: (îvr) sufocativ. 6 a (Fig; d. emoții puternice, d. stări sufletești deosebite, d. impresii etc.) Care copleșește prin intensitate, prin amploare, prin durată etc. Si: apăsător² (1), chinuitor (1), copleșitor (7). 7-8 s, a (Fig) (Fapt) care pune capăt (prin mijloace drastice, prin violență) acțiunilor, manifestărilor, sentimentelor etc. oamenilor Si: curmător (1), înăbușitor, lichidator, (rar) reprimator.

SUGRUMĂTOR, -OARE, sugrumători, -oare, adj. Care sugrumă; fig. care apasă, care copleșește, sufocant. Fu cuprins de o frică sugrumătoare, ca în fața unor stafii. REBREANU, P. S. 13.

sugrumător a. și m. care sugrumă.

zugrumător, ~oare a, sm, sf vz sugrumător

zugrumător, -oare adj. v. sugrumător.

sugrumător (desp. su-gru-) adj. m., pl. sugrumători; f. sg. și pl. sugrumătoare

sugrumător (su-gru-) adj. m., pl. sugrumători; f. sg. și pl. sugrumătoare

sugrumător adj. m. (sil. -gru-), pl. sugrumători; f. sg. și pl. sugrămătoare

SUGRUMĂTOR adj. înăbușitor, sufocant, (pop.) zăpușit. (O căldură ~oare.)

SUGRUMĂTOR adj. înăbușitor, sufocant, (pop.) zăpușit. (O căldură ~.)