sugrumător, ~oare [At: BOLLIAC, M. 38/25 / V: (îrg) zu~ / Pl: ~i, ~oare / E: sugruma + -ător] 1 a (D. ființe sau d. mâinile, labele etc. lor ori d. obiecte, d. boli etc.) Care presează gâtul, paralizând căile respiratorii și sufocând (pentru a omorî) Si: strangulator. 2 a (Pex) Care omoară prin sufocare (1) Si: strangulator. 3 a (D. aburi, substanțe etc.) Care face să-și piardă respirația, să se înece, datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant (1), (rar) înecător, năbușitor, nădușitor. 4 a (D. aburi, substanțe etc.) Care omoară prin lipsă de aer Si: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant (1), (rar) înecător, năbușitor, nădușitor. 5 a (Îvr; pex, d. respirație) Care este însoțit de senzația de sufocare Si: (îvr) sufocativ. 6 a (Fig; d. emoții puternice, d. stări sufletești deosebite, d. impresii etc.) Care copleșește prin intensitate, prin amploare, prin durată etc. Si: apăsător² (1), chinuitor (1), copleșitor (7). 7-8 s, a (Fig) (Fapt) care pune capăt (prin mijloace drastice, prin violență) acțiunilor, manifestărilor, sentimentelor etc. oamenilor Si: curmător (1), înăbușitor, lichidator, (rar) reprimator.