sufletește av [At: CORESI, EV. 46 / E: suflet + -ește] 1-3 (De obicei îoc fizicește, trupește) Privitor la suflet (34, 68, 74) Si: moralicește, moralmente, psihologicește, spiritualicește, (rar) spiritualmente, psicamente, psihicește, (îvr) psicologicamente. 4-6 (De obicei îoc fizicește, trupește) Cu sufletul (34, 68, 74) Si: moralicește, moralmente, psihologicește, spiritualicește, (rar) spiritualmente, psicamente, psihicește, (înv) psicologicamente.

SUFLETEȘTE adv. Din punct de vedere sufletesc; moralmente. În realitate Eugenia, deși își însușise felul de a fi și obiceiurile lumii în care trăia, rămăsese sufletește fata preotului Pintea de la Lechința. REBREANU, R. I 163. Dar nu numai Rolla se ucide fizicește și sufletește, ci și alții. GHEREA, ST. CR. II 322. Să fugiți de trîndăvire, care este vătămătoare și trupește și sufletește. DRĂGHICI, R. 156.

SUFLETEȘTE adv. Sub aspect sufletesc; din punct de vedere sufletesc; moralicește. /suflet + suf. ~ește

sufletéște adv. Din punctu de vedere al sufletuluĭ.

sufletește (desp. su-fle-) adv.

sufletește (su-fle-) adv.

sufletește adv. (sil. -fle-)

SUFLETEȘTE adv. 1. moralicește, moralmente, spiritualicește, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.) 2. psihologicește, (rar) psihicește. (~ e un om normal.)

SUFLETEȘTE adv. 1. moralicește, moralmente, spiritualicește, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.) 2. psihologicește, (rar) psihicește. (~ e un om normal.)