SUFLETEȘTE adv. Din punct de vedere sufletesc; moralmente. În realitate Eugenia, deși își însușise felul de a fi și obiceiurile lumii în care trăia, rămăsese sufletește fata preotului Pintea de la Lechința. REBREANU, R. I 163. Dar nu numai Rolla se ucide fizicește și sufletește, ci și alții. GHEREA, ST. CR. II 322. Să fugiți de trîndăvire, care este vătămătoare și trupește și sufletește. DRĂGHICI, R. 156.