15 definiții pentru suferință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance).

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance).

suferință sf [At: CARTE TREB. I, 94/19 / Pl: ~țe, (îvp) ~ți / E: suferi + -ință] 1 Trecere (silită sau de bună voie) printr-o situație, o stare de neplăceri fizice sau morale V afecțiune, boală, maladie, calvar, canon, caznă, chin, durere, greutate, încercare, neajuns1, necaz, neplăcere, nemulțumire, nevoie, patimă, păs, pătimire, povară, schingiuire, schingiuit, tortură, (liv) supliciu, (îvp) trudă, (îvp; fam) suspin, (pop) aht, cercare, muncă, năpastă, (îrg) pătimită, scârbă1, (înv) muncitorie, nesosință, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, răbdare, schingi1, straste, strădanie, strânsoare, suferire, (reg) năzbâcă, năzdrăvănie. 2 Stare a celui care trece printr-o astfel de situație 3 (Îla) În ~ În suspensie. 4 (Îe) A fi în ~ A-i lipsi cuiva ceva.

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală. Suferințele lui morale deveneau din ce în ce mai mari și mai vătămătoare sănătății lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. A fi în suferință = a-i lipsi cuiva ceva. Tomșa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferință și în mare nemulțămire. SADOVEANU, O. VII 118. – Pl. și: suferinți (SADOVEANU, B. 126, EMINESCU, O. I 192, TEODORESCU, P. P. 528).

SUFERÍNȚĂ ~e f. Senzație de durere (fizică sau morală). [G.-D. suferinței] /a suferi + suf. ~ință

suferință f. 1. starea celui ce suferă; 2. durere, chin: suferințe fizice, suferințe morale. [Lat. SUFFERENTIA].

suferínță f., pl. e (lat. sufferentia, it. sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V. con-ferență). Starea celuĭ ce sufere, durere (fizică saŭ morală), chin, zbucĭum: suferințele unuĭ bolnav, unuĭ orfan. A fi în suferință, a nu-țĭ merge bine: bugetu e în suferință. V. patimă, pasiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suferință s. f., g.-d. art. suferinței; pl. suferințe

suferință s. f., g.-d. art. suferinței; pl. suferințe

suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFERÍNȚĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

SUFERÍNȚĂ s. v. afecțiune, boală, maladie.

SUFERINȚĂ s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la mare ~.) 2. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Cîte ~ n-a avut de îndurat!) 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

suferință s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. MALADIE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GROSSE SEELEN DULDEN STILL (germ.) sufletele mari îndură (suferințele) în tăcere – Schiller, „Don Carlos”, act. I, scena 4.

Eifersucht ist eine Leidenschaft, die mit Eifer sucht, was Leiden schafft (germ. „Gelozia este o patimă, care caută cu tot dinadinsul motive de suferință”) – Pastorul german D.E. Schleiermacher, autorul acestor 11 cuvinte despre gelozie, și-a asigurat prin ele pomenirea numelui mai mult decît prin ale sale 11 volume de teologie, 10 volume de predici și 9 volume de filozofie. Fraza a devenit repede foarte populară în limba germană, datorită îndeosebi dublului joc de cuvinte (Eifer + sucht = Fifersucht și Leiden + schaft = Leidenschaft), dat ca model în istoria calamburului. Ea se adresează persoanelor care manifestă o gelozie exagerată. LIT.

Intrare: suferință
suferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suferință
  • suferința
plural
  • suferințe
  • suferințele
genitiv-dativ singular
  • suferințe
  • suferinței
plural
  • suferințe
  • suferințelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suferință, suferințesubstantiv feminin

  • 1. Durere fizică sau morală; starea celui care suferă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Suferințele lui morale deveneau din ce în ce mai mari și mai vătămătoare sănătății lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. DLRLC
    • format_quote Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. DLRLC
    • chat_bubble A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tomșa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferință și în mare nemulțămire. SADOVEANU, O. VII 118. DLRLC
  • comentariu Plural și: suferinți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.