12 definiții pentru suferință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance).

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance).

SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală. Suferințele lui morale deveneau din ce în ce mai mari și mai vătămătoare sănătății lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. A fi în suferință = a-i lipsi cuiva ceva. Tomșa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferință și în mare nemulțămire. SADOVEANU, O. VII 118. – Pl. și: suferinți (SADOVEANU, B. 126, EMINESCU, O. I 192, TEODORESCU, P. P. 528).

SUFERÍNȚĂ ~e f. Senzație de durere (fizică sau morală). [G.-D. suferinței] /a suferi + suf. ~ință

suferință f. 1. starea celui ce suferă; 2. durere, chin: suferințe fizice, suferințe morale. [Lat. SUFFERENTIA].

suferínță f., pl. e (lat. sufferentia, it. sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V. con-ferență). Starea celuĭ ce sufere, durere (fizică saŭ morală), chin, zbucĭum: suferințele unuĭ bolnav, unuĭ orfan. A fi în suferință, a nu-țĭ merge bine: bugetu e în suferință. V. patimă, pasiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe

suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUFERÍNȚĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

SUFERÍNȚĂ s. v. afecțiune, boală, maladie.

SUFERINȚĂ s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la mare ~.) 2. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Cîte ~ n-a avut de îndurat!) 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

suferință s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. MALADIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GROSSE SEELEN DULDEN STILL (germ.) sufletele mari îndură (suferințele) în tăcere – Schiller, „Don Carlos”, act. I, scena 4.

Intrare: suferință
suferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suferință
  • suferința
plural
  • suferințe
  • suferințele
genitiv-dativ singular
  • suferințe
  • suferinței
plural
  • suferințe
  • suferințelor
vocativ singular
plural