9 definiții pentru sucitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. -tură.

SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Faptul de a (se) suci. ♦ Cotitură (a unui drum). – Suci + suf. -tură.

SUCITÚRĂ, sucituri, s. f. Cotitură (a unui drum); răsucitură. Spuma lighioanelor se tăie în două, în trei și pieri în suciturile văii. GALACTION, O. I 49. Nu-și poate închipui cineva ce sucituri și răsucituri sînt făcute în hotarul țării de prin acești munți. I. IONESCU, M. 36.

sucitúră f., pl. ĭ. Rezultatu suciriĭ. Modu cum s’a sucit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sucitúră s. f., g.-d. art. sucitúrii; pl. sucitúri

sucitúră s. f., g.-d. art. sucitúrii; pl. sucitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUCITÚRĂ s. v. răsucire.

SUCITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, gânj, întorsătură, întortochetură, jurubiță, luxare, luxație, ocol, răsucitură, scrânteală, scrântire, scrântitură, scul, serpentină, sinuozitate, sucire, șerpuire, șerpuitură.

SUCITU s. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, răsucitură, suceală, sucire, sucit. (~ unui fir textil.)

sucitu s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. DEPLASARE. DEZARTICULARE. DEZARTICULAȚIE. DISLOCARE. GÎNJ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. JURUBIȚĂ. LUXARE. LUXAȚIE. OCOL. RĂSUCITURĂ. SCRÎNTEALĂ. SCRÎNTIRE. SCRÎNTITURĂ. SCUL. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. SUCIRE. ȘERPUIRE. ȘERPUITURĂ.

Intrare: sucitură
sucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sucitu
  • sucitura
plural
  • sucituri
  • suciturile
genitiv-dativ singular
  • sucituri
  • suciturii
plural
  • sucituri
  • suciturilor
vocativ singular
plural