Definiția cu ID-ul 952879:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sucitor, sucitoare, s.n. – (reg.) Sul neted de lemn cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat; răzvalcă: „De-ai nouă sucitoare, / Nouă tocănoauă” (Papahagi, 1925: 297). – Din suci (< sl. sukati) + suf. -tor (Scriban, DEX, MDA).