SUBMINARE, subminări, s. f. Acțiunea de a submina și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Subminarea puterii de stat = infracțiune care constă în acțiuni armate sau orice alte acțiuni violente săvârșite de un grup de persoane, de natură a slăbi puterea de stat. Subminarea economiei naționale = infracțiune care constă în fapta unei persoane (sau a unui grup de persoane) care împiedică, prin diferite mijloace, desfășurarea activității normale a economiei naționale, aducând grave prejudicii acesteia. – V. submina.

subminare sf [At: BUL. COM. IST. II, 29 / Pl: ~nări / E: submina] 1 Acțiune (indirectă, ascunsă) de a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici forța, autoritatea sau realizarea cuiva (de obicei a unui adversar) sau a ceva. 2 Distrugere progresivă, lentă, pe nesimțite a cuiva (de obicei a unui adversar) sau a ceva Si: (înv) suplantare. 3 (Rar) Minare¹ „pe dedesubt”.

SUBMINARE, subminări, s. f. Acțiunea de a submina și rezultatul ei. ♦ Acțiune conspirativă întreprinsă împotriva ordinii sociale și politice oficiale, în vederea instaurării unui nou regim politic; subversiune. – V. submina.

SUBMINARE, subminări, s. f. Acțiunea de a submina. Persoanele vinovate de subminarea criminală a gospodăriei colective sînt date în judecată și pedepsite în baza legilor țării. STAT. GOSP. AGR. 39.

SUBMINARE s.f. Acțiunea de a submina și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Formarea de nișe la baza unor abrupturi și versanți, care provoacă surparea acestora. [< submina].

SUBMINARE s. f. 1. acțiunea de a submina. 2. (geol.) formarea de nișe la baza unor abrupturi și versante, care provoacă surparea acestora. (< submina)

subminare s. f., g.-d. art. subminării; pl. subminări

subminare s. f., g.-d. art. subminării; pl. subminări

subminare s. f. minare