subminare sf [At: BUL. COM. IST. II, 29 / Pl: ~nări / E: submina] 1 Acțiune (indirectă, ascunsă) de a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici forța, autoritatea sau realizarea cuiva (de obicei a unui adversar) sau a ceva. 2 Distrugere progresivă, lentă, pe nesimțite a cuiva (de obicei a unui adversar) sau a ceva Si: (înv) suplantare. 3 (Rar) Minare¹ „pe dedesubt”.