13 definiții pentru subaltern (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBALTÉRN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.

SUBALTÉRN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.

SUBALTÉRN, -Ă, subalterni, -e, adj. Care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad; care este subordonat altuia. Se prea poate să fi fost și loviți de elemente subalterne, care vor da socoteală de fapta lor. PAS, Z. IV 117. Comandantul batalionului, căpitanii și ofițerii subalterni. MIRONESCU, S. A. 23. Mi se pare că acest impiegat subaltern nu ne dă respectul cuvenit. ALECSANDRI, T. 1733. Am tot dreptul să protestez în contra unui asemene act arbitrariu al autorităților subalterne... cari, după ce au pus mîna pe mine, și-au apropriat totodată și valiza mea. RUSSO, S. 201. ◊ (Substantivat) La rîndu-i însă, aplica același postulat al autorității în propria familie și față de subalterni. CĂLINESCU, E. 22. Șeful, domnul Struțescu, n-avea cultură, dar era om deștept și ținea mai presus de toate la iubirea subalternilor. BASSARABESCU, S. 40.

SUBALTÉRN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. [< fr. subalterne, cf. lat. sub – sub, alter – altul].

SUBALTÉRN, -Ă adj., s. m. f. (cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. (< fr. subalterne, lat. subalternus)

SUBALTÉRN ~ă (~i, ~e) și substantival Care se subordonează unui șef; aflat în subordinile altuia, superior în grad. /<fr. subalterne

subaltern a. și m. care este sub dependența altuia.

*subaltérn, -ă adj. și s. (lat. subalternus, fr. subalterne. V. altern). Subordonat, dependent: jurisdicțiune subalternă, un subaltern. Inferior, secundar: rol subaltern.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!subaltérn (su-bal-/sub-al-) adj. m., s. m., pl. subaltérni; adj. f., s. f. subaltérnă, pl. subaltérne

subaltérn adj. m., s. m. (sil. mf. sub-), pl. subaltérni; f. sg. subaltérnă, pl. subaltérne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBALTÉRN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ul lui la serviciu.)

SUBALTERN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ lui la serviciu.)

Intrare: subaltern (adj.)
subaltern adjectiv
  • silabație: sub-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subaltern
  • subalternul
  • subalternu‑
  • subalternă
  • subalterna
plural
  • subalterni
  • subalternii
  • subalterne
  • subalternele
genitiv-dativ singular
  • subaltern
  • subalternului
  • subalterne
  • subalternei
plural
  • subalterni
  • subalternilor
  • subalterne
  • subalternelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)