10 definiții pentru stucator ștucator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore,[1] fr. stucateur. corectată

  1. În original, incorect: Din it. stucatore. cata

stucator sm [At: IORGA, B. R. 113 / V: (înv) știu~, șt~ / Pl: ~i / E: it stuccatore, fr stucateur] Meseriaș care execută lucrări de stucatură (1).

STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore, fr. stucateur.

STUCATÓR s.m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Cf. fr. stucateur].

STUCATÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de stucatură. (< it. stuccatore, fr. stucateur)

STUCATÓR ~i m. Muncitor specializat în lucrările de stucatură. /<it. stucatore, fr. stucateur

*stucatór m. (it. stuccatore). Lucrător care face stucaturĭ.

ȘTUCATÓR s. m. v. stucator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: stucator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stucator
  • stucatorul
  • stucatoru‑
plural
  • stucatori
  • stucatorii
genitiv-dativ singular
  • stucator
  • stucatorului
plural
  • stucatori
  • stucatorilor
vocativ singular
  • stucatorule
plural
  • stucatorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștucator
  • ștucatorul
  • ștucatoru‑
plural
  • ștucatori
  • ștucatorii
genitiv-dativ singular
  • ștucator
  • ștucatorului
plural
  • ștucatori
  • ștucatorilor
vocativ singular
  • ștucatorule
plural
  • ștucatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stucator ștucator

  • 1. Meseriaș care execută lucrări de stucatură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: