străjac sn [At: KLEIN, D. 196 / V: ~jeac, ~râj~, ~rej~, ~rejeac, ~rejec, ~rij~, ~rizac, ~roj~, ~romoj~, ~ruj~, ștraj~, ștruj~ / Pl: ~ace, ~uri / E: ger Strohsack] 1 (Reg) Saltea (cu paie) Si: (reg) zălmăjac. 2 (Reg) Dos de saltea. 3 (Reg) Țesătură țărănească.

STRĂJAC, străjace, s. n. (Transilv.) Saltea de paie; (Mold.) mindir.

străjác n., pl. e (germ. stroh-sak, „sac de paie”. V. stroh). Trans. Mindir.

străjeac sm vz străjac

strâjac sn vz străjac

strejac sn vz străjac

strejeac sm vz străjac

strejec sm vz străjac

strijac sn vz străjac

strizac sn vz străjac

strojac sn vz străjac

stromojac sn vz străjac

strujac sn vz străjac

străjac (reg.) s. n., pl. străjace

străjac (reg.) s. n., pl. străjace

străjac s. n., pl. străjace

STRĂJAC s. v. mindir, saltea.

străjac s. v. MINDIR. SALTEA.

strujac, strujacuri, strujace, s.n. – (reg.) Saltea umplută cu paie, fân sau pănuși și acoperită cu pânză: „Și să pună pe strujac, / Zâce că de-a lui dor zac” (Bilțiu, 2006: 210). ♦ (onom.) Strujac, nume de familie în Maramureș. – Din germ. Strohsack „saltea de paie” (MDA).

strujac, -uri, -ace, s.n. – Saltea umplută cu paie, fân sau pănuși și acoperită cu pânză. – Din germ. Strohsack „saltea de paie”.