strujac, strujacuri, strujace, s.n. – (reg.) Saltea umplută cu paie, fân sau pănuși și acoperită cu pânză: „Și să pună pe strujac, / Zâce că de-a lui dor zac” (Bilțiu, 2006: 210). ♦ (onom.) Strujac, nume de familie în Maramureș. – Din germ. Strohsack „saltea de paie” (MDA).