6 definiții pentru strujit (adj.) strugit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strujit2, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~uget / Pl: ~iți, ~e / E: struji] 1 (Îvr; Mol; d. pene, ramuri, știuleți de porumb etc.) Curățat (de anumite părți nefolositoare) Vz dezghiocat, jumulit. 2 Smuls (de pe cotor) în vederea folosirii. 3 (D. diferite materiale, piese etc.) Cioplit2 (1). 4 (Pex) Strunjit.

STRUJÍT2, -Ă, strujiți, -te, adj. (Mold.) 1. Lucrat cu strungul, cioplit (cu dalta, cu cuțitul etc.). Numai din topor cioplită Și din bardă bărduită Pe la vîrf cam ascuțită, Pe la mijloc e strujită. TEODORESCU, P. P. 520. 2. Curățat; desprins de pe cotor; dezghiocat. Pene strujite. – Variantă: strugít, -ă (ALECSANDRI, P. P. 169) adj.

strugit, [1] a vz strujit2 corectată

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: struget LauraGellner

STRUGÍT, -Ă adj. v. strujit2.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUJÍT adj. v. strunjit.

STRUJIT adj. strunjit. (Piese ~.)

Intrare: strujit (adj.)
strujit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strujit
  • strujitul
  • strujitu‑
  • struji
  • strujita
plural
  • strujiți
  • strujiții
  • strujite
  • strujitele
genitiv-dativ singular
  • strujit
  • strujitului
  • strujite
  • strujitei
plural
  • strujiți
  • strujiților
  • strujite
  • strujitelor
vocativ singular
plural
strugit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strugit
  • strugitul
  • strugi
  • strugita
plural
  • strugiți
  • strugiții
  • strugite
  • strugitele
genitiv-dativ singular
  • strugit
  • strugitului
  • strugite
  • strugitei
plural
  • strugiți
  • strugiților
  • strugite
  • strugitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strujit (adj.) strugit regional

etimologie: