6 definiții pentru cioplit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cioplit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, PS. 371 / Pl: ~iți, ~e / E: ciopli] 1 (D. lemn, piatră) Care a suferit, prin lovituri repetate cu un obiect ascuțit, desprinderi, pentru a i se da o formă oarecare. 2 (Înv; fig; d. țări, state) Care a avut de suferit în urma unei invazii, putând pierde din teritoriu. 3 (Pop; îl) A fi ~ în patru muchii A fi gătit. 4 (Pop; îe) A fi ~ numai din bardă A fi prost. 5 (Înv) Care a primit (prin netezire, șlefuire, gravare, sculptare etc.) o formă foarte îngrijită. 6 (Înv; fig; d. cuvinte) Care au fost alese cu multă grijă. 7 (Îs) Chip ~ Idol. 8 (Îas) Persoană reală sau imaginară pentru care s-a făcut chip cioplit.

cioplit a. 1. dat la rândea, netezit: lemn cioplit; 2. sculptat: chip cioplit; 3. fig. cult: om cioplit.

cĭoplít, -ă adj. Supțiat, netezit. Sculptat: chip cĭoplit, figură cĭoplită. Fig. Civilizat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOPLÍT adj. v. sculptat.

CIOPLIT adj. săpat, sculptat, tăiat. (Coloană ~.)

Intrare: cioplit (adj.)
cioplit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: cio-plit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioplit
  • cioplitul
  • cioplitu‑
  • ciopli
  • cioplita
plural
  • ciopliți
  • ciopliții
  • cioplite
  • cioplitele
genitiv-dativ singular
  • cioplit
  • cioplitului
  • cioplite
  • cioplitei
plural
  • ciopliți
  • ciopliților
  • cioplite
  • cioplitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)