STRUJIT², -Ă, strujiți, -te, adj. (Mold.) 1. Lucrat cu strungul, cioplit (cu dalta, cu cuțitul etc.). Numai din topor cioplită Și din bardă bărduită Pe la vîrf cam ascuțită, Pe la mijloc e strujită. TEODORESCU, P. P. 520. 2. Curățat; desprins de pe cotor; dezghiocat. Pene strujite. – Variantă: strugit, -ă (ALECSANDRI, P. P. 169) adj.