5 definiții pentru struțușor (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUȚUȘÓR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț2 + suf. -ușor.

STRUȚUȘÓR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț2 + suf. -ușor.

STRUȚUȘÓR2, struțușoare, s. n. (Regional) Struțișor. Și mila de la surori Struțușor verde de flori. MARIAN, NU. 286. Struțușor de magheran! BIBICESCU, P. P. 356.

STRUȚUȘÓR1, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Din struț2 + suf. -uș-or.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

struțușór s. n., pl. struțușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

struțușor s. v. BRĂDIȘOR. BUCHEȚEL. CORNIȘOR.

Intrare: struțușor (s.n.)
struțușor (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struțușor
  • struțușorul
  • struțușoru‑
plural
  • struțușoare
  • struțușoarele
genitiv-dativ singular
  • struțușor
  • struțușorului
plural
  • struțușoare
  • struțușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)