struțușor [At: CADE / Pl: (1-2) ~oare, (3-5) ~i / E: struț¹ + -ușor] 1-2 sn (Trs; Buc; șhp) Struțișor (1-2). 3 sm (Lpl) Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, scurtă, cu frunzele dispuse în spirală, care crește pe stânci și în pășunile pietroase din regiunea alpină și subalpină Si: (reg) motocei, struțișori (3) (Sellaginella selaginoides). 4 sm (Bot; lpl) Selaginella helvetica. 5 sm (Bot; reg) Brădișor (7) (Lycopodium selago).