14 definiții pentru struț (pasăre, țurțur; -i)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre mare alergătoare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, folosite ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus).Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.

STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus).Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.

STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre mare din ordinul alergătoarelor, cu picioarele lungi și puternice, cu pene frumoase și moi, întrebuințate ca podoabă; trăiește în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). Se uita la pălăriile largi, mari de tot, cu pene de struț, ale celor două femei. DUMITRIU, B. F. 58. Nemaiavînd puterea de a reacționa, aștepta nenorocirea să-i vină, cum așteaptă struțul primejdia, ascunzîndu-și capul în nisip. BART, E. 240. O cumpănă se-nalță aproape de un puț Și-n orizon se-ndoaie ca gîtul unui struț. ALECSANDRI, P. A. 128. ◊ Stomac de struț = stomac mare, rezistent, care digeră bine. (Fig.) Citeați pe rupte, de-a valma, înghițind cu un stomac de struț tipăriturile toate de pe tarabă. PAS, Z. I 165.

STRUȚ ~i m. Pasăre exotică de talie mare, cu gât lung și cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte și cu penaj negru sau brun-cenușiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO].

1) struț m. (rudă cu țurțurĭ). Mold. Pl. Țurțurĭ (rev. I. Crg. 4, 60).

2) struț m. (it struzzo, d. lat. strúthio, care e vgr. struthion. Cp. cu papagal). Cea maĭ mare pasăre din timpurile noastre (că odinioară au existat și maĭ marĭ). Stomah de struț, stomah care mistuĭe tot, stomah foarte sănătos. – L. V. și strutocámil, pl. lĭ, și -ámilă f., pl. e (ngr. struthokámilos). V. casoar, nandu, dront. – Struțu locuĭește pin Africa tropicală. Are aripĭ cu pene moĭ, așa în cît nu poate zbura. Dar la fugă e neîntrecut, în înălțime ajunge pînă la 2,50 m. Există și crescătorĭ de struțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

struț1 (pasăre) s. m., pl. struți

struț2 (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. strúțuri

struț (pasăre) s. m., pl. struți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUȚUL-MÍRELUI s. v. bătrâniș.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet”.

Intrare: struț (pasăre, țurțur; -i)
struț (pasăre, țurțur; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struț
  • struțul
  • struțu‑
plural
  • struți
  • struții
genitiv-dativ singular
  • struț
  • struțului
plural
  • struți
  • struților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)