opțiuni
  • info

9 definiții pentru strigător (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIGĂTOR, -OARE, strigători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.

STRIGĂTOR, -OARE, strigători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ◊ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S. m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.

strigător, ~oare [At: CORESI, EV. 271 / Pl: ~i, ~oare / E: striga + -(ă)tor] 1 a (Rar) Care strigă. 2 a (D. zgomote) Puternic. 3 a (Rar; d. culori sau obiecte colorate) Strident (2). 4 a (Fig) Care se face remarcat mai ales prin aspecte negative. 5 a (Pex) Evident (1). 6 a (Îla) ~ la cer (sau, rar, la ceruri) Care se afirmă cu putere (prin gravitate, importanță etc.) impunând să fie neapărat luat în seamă sau care se revoltă. 7 smf (Îvp; rar la f) Vestitor. 8 sf Instrument care imită strigătul animalelor, folosit de vânător pentru a chema vânatul Si: țipătoare. 9 smf (Rar) Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape.

STRIGĂTOR1, strigători, s. m. (Învechit și arhaizant) Crainic, vestitor. Se duseră deci strigători și spre soare-apune și spre soare-răsare și vestiră pretutindeni hotărîrea împărătească. VISSARION, B. 19.

STRIGĂTOR2 ~i m. înv. Persoană care anunța cu voce tare unele știri; crainic; vestitor. /a striga + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strigător adj. m., s. m., pl. strigători; adj. f. sg. și pl. strigătoare

strigător adj. m., s. m., pl. strigători; adj. f. sg. și pl. strigătoare

strigător adj. m., s. m., pl. strigători; f. sg. și pl. strigătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRIGĂTOR s. v. crainic, mesager, sol, trimis, vestitor.

strigător s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR.

Intrare: strigător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strigător
  • strigătorul
  • strigătoru‑
plural
  • strigători
  • strigătorii
genitiv-dativ singular
  • strigător
  • strigătorului
plural
  • strigători
  • strigătorilor
vocativ singular
  • strigătorule
plural
  • strigătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strigător, strigătorisubstantiv masculin

  • 1. învechit popular Crainic, mesager, sol, trimis, vestitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crainic mesager sol trimis vestitor
    • format_quote Se duseră deci strigători și spre soare-apune și spre soare-răsare și vestiră pretutindeni hotărîrea împărătească. VISSARION, B. 19. DLRLC
etimologie:
  • Striga + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.