19 definiții pentru stricni strâcni strâgni strecni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele). 2. A spinteca peștele pentru a-l curăța. – Din sl. strŭknonti.

STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A cresta, a înțepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a-i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele). 2. A spinteca peștele pentru a-l curăța. – Din sl. strŭknonti.

STRICNÍ2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a răcni. – Et. nec.

STRICNÍ2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a răcni. – Et. nec.

stricni2 vi [At: SBIERA, P. 12 / Pzi: ~nesc / E: ctm striga + răcni] (Reg) A striga (1).

stricni1 vt [At: CIHAC, II, 373 / V: (îrg) ~râc~, (reg) ~râgni, ~rec~, trâc~ / Pzi: ~nesc / E: ucr стрікнути] 1 (Îvr; c. i. animale sau oameni bolnavi ori părți ale corpului lor) A sângera (1). 2 (Rar) A vaccina. 3 (Rar; c. i. plante) A altoi2 (1). 4 (Rar; d. dureri fizice) A înjunghia. 5 (Pex) A furnica (4). 6 (Fig) A plesni cu biciul (până la sânge) Si: a șfichiui.

STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A cresta (un animal) cu stricneaua (pentru a-i lua sînge). ◊ Refl. pas. (Cu pronunțare regională) Oile... să pot tămădui apucîndu-să în pripă să se strîcnească. DRĂGHICI, la TDRG. ♦ Fig. A șfichiui, a plesni cu biciul (pînă dă sîngele). Hi, breazule, nu te lenevi, că te stricnesc cu șfichi de foc. ALECSANDRI, T. 52. 2. (Rar) A spinteca peștele pentru a-i scoate măruntaiele. [Adusese din piață] iar chitici, pe care singură trebuia să-i stricnească, să-i spele în cîteva ape și să-i așeze la foc. HOGAȘ, H. 12.

STRICNÍ2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Neobișnuit) A striga, a răcni. [Dracii] s-au și cărat într-o clipă, țipînd și stricnind de se cutremura pămîntul. SBIERA, P. 12.

A STRICNÍ ~ésc tranz. reg. 1) (animale) A cresta cu stricneaua (pentru a lăsa să curgă sângele rău). 2) (pești) A deschide printr-o tăietură lungă și adâncă (pentru a scoate măruntaiele). 3) fig. A lovi puternic cu biciul (până la sânge); a șfichiui. /<ucr. striknuti, rus. streknuti

stricnì v. Mold. 1. a lua sânge la cai; 2. a pișcq până la sânge cu biciul: te stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Rus, STREKNUTI, a înțepa].

strâgni v vz stricni1[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz stârcini LauraGellner

strecnésc, V. stricnesc.

stricnésc și strîcnésc v. tr. (rus. streknútĭ, vsl. strŭknonti, strĭekati, a împunge. V. streche). Est. Împung cu stricneaŭa ca să ĭaŭ sînge: a stricni o vită. Vaccinez, altoĭesc. Apes peștele ca să ĭasă icrele. Fig. Bicĭuĭesc pînă la sînge: acu te stricnesc cu șfichiu! – Și strecnesc (Neam. Rom. Pop. 3,89). În Dolj trîcnesc (CL. 1922, 371). V. trîcnesc.

strîgnésc (mă) v. refl. (din maĭ vechĭu stîrgnesc, de unde a rămas stîrnesc, din vsl. sŭ-strŭgnonti, a zmulge). Vechĭ. Mă scol: treziți-vă și strîgniți-vă (Cod. Vor. 163, 11).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stricní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stricnésc, imperf. 3 sg. stricneá; conj. prez. 3 să stricneáscă

stricní (a cresta, a striga) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stricnésc, imperf. 3 sg. stricneá; conj. prez. 3 sg. și pl. stricneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRICNÍ vb. v. sângera.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stricní (-nésc, -ít), vb.1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. – 2. A înțepa, a împunge. – 3. (Banat) A zgudui. – 4. A striga, a răcni. Sl. strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). – Der. stricnea (var. stricneală), s. f. (trocar, cuțit special pentru a lăsa sînge la cai); stricnitură, s. f. (împunsătură; înjunghietură, înțepătură).

Intrare: stricni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stricni
  • stricnire
  • stricnit
  • stricnitu‑
  • stricnind
  • stricnindu‑
singular plural
  • stricnește
  • stricniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stricnesc
(să)
  • stricnesc
  • stricneam
  • stricnii
  • stricnisem
a II-a (tu)
  • stricnești
(să)
  • stricnești
  • stricneai
  • stricniși
  • stricniseși
a III-a (el, ea)
  • stricnește
(să)
  • stricnească
  • stricnea
  • stricni
  • stricnise
plural I (noi)
  • stricnim
(să)
  • stricnim
  • stricneam
  • stricnirăm
  • stricniserăm
  • stricnisem
a II-a (voi)
  • stricniți
(să)
  • stricniți
  • stricneați
  • stricnirăți
  • stricniserăți
  • stricniseți
a III-a (ei, ele)
  • stricnesc
(să)
  • stricnească
  • stricneau
  • stricni
  • stricniseră
strâcni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâgni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strecni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)