10 definiții pentru stricni (striga)
Explicative DEX
STRICNI2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a răcni. – Et. nec.
STRICNI2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga, a răcni. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stricni2 vi [At: SBIERA, P. 12 / Pzi: ~nesc / E: ctm striga + răcni] (Reg) A striga (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRICNI2, stricnesc, vb. IV. Intranz. (Neobișnuit) A striga, a răcni. [Dracii] s-au și cărat într-o clipă, țipînd și stricnind de se cutremura pămîntul. SBIERA, P. 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trâcni2 v vz stricni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stricnésc și strîcnésc v. tr. (rus. streknútĭ, vsl. strŭknonti, strĭekati, a împunge. V. streche). Est. Împung cu stricneaŭa ca să ĭaŭ sînge: a stricni o vită. Vaccinez, altoĭesc. Apes peștele ca să ĭasă icrele. Fig. Bicĭuĭesc pînă la sînge: acu te stricnesc cu șfichiu! – Și strecnesc (Neam. Rom. Pop. 3,89). În Dolj trîcnesc (CL. 1922, 371). V. trîcnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) trîcnésc v. tr. V. stricnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
stricni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stricnesc, 3 sg. stricnește, imperf. 1 stricneam; conj. prez. 1 sg. să stricnesc, 3 să stricnească corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stricni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stricnesc, imperf. 3 sg. stricnea; conj. prez. 3 să stricnească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stricni (a cresta, a striga) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stricnesc, imperf. 3 sg. stricnea; conj. prez. 3 sg. și pl. stricnească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
stricni (-nesc, -it), vb. – 1. A sîngera, a lua sînge de la un animal. – 2. A înțepa, a împunge. – 3. (Banat) A zgudui. – 4. A striga, a răcni. Sl. strŭknąti „a înțepa” (Tiktin). – Der. stricnea (var. stricneală), s. f. (trocar, cuțit special pentru a lăsa sînge la cai); stricnitură, s. f. (împunsătură; înjunghietură, înțepătură).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
stricni, stricnescverb
-
- [Dracii] s-au și cărat într-o clipă, țipînd și stricnind de se cutremura pămîntul. SBIERA, P. 12. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.