8 definiții pentru stricat (s.n.)
Explicative DEX
STRICAT1 s. n. Faptul de a (se) strica. – V. strica.
STRICAT1 s. n. Faptul de a (se) strica. – V. strica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stricat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 52r/17 / Pl: ? / E: strica] 1 (Îvr) Stricare (1). 2 (Îvr) Boală (2). 3 (Îvr) Nesocotire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRICAT1 s. n. Faptul de a (se) strica; stricare. Așa e, Spancioc; dar, fătul meu, Stricatul este lesne și dresul este greu. ALECSANDRI, T. II 71.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stricat a. 1. vătămat: un dinte stricat; 2. putred; 3. fig. corupt: om stricat. ║ n. fapta de a strica: stricatul este lesne și dresul greu AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
stricat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stricat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stricat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
stricat s.n. (înv.) 1. stricare, degradare, deteriorare. 2. boală. 3. nesocotire, desconsiderare, ignorare, neglijare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
stricatsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) strica. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stricare
- Așa e, Spancioc; dar, fătul meu, Stricatul este lesne și dresul este greu. ALECSANDRI, T. II 71. DLRLC
-
etimologie:
- strica DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.