7 definiții pentru strabic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÁBIC, -Ă, strabici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de strabism. – Din fr. strabique.

STRÁBIC, -Ă, strabici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de strabism. – Din fr. strabique.

strabic, ~ă [At: DN2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr strabique] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de strabism Si: șașiu (1-2), (pop) zbanghiu (reg) bazaochi (1), ceacâr (1-2), ceur, chiomp (14), chior (14-15), pachionț, paliu2, ponciur. 3 a (D. ochi, privire) Specific unui strabic (2) Si: chiorâș (13), cruciș (14), încrucișat, pieziș, sașiu (1), (pop) zbanghiu, (reg) paliu2, ponciș.

STRÁBIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de strabism, sașiu. [Cf. fr. strabique].

STRÁBIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de strabism. (< fr. strabique)

STRÁBIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care suferă de strabism; care are privirea încrucișată. /<fr. strabique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strábic adj. m., s. m., pl. strábici; adj. f., s. f. strábică, pl. strábice

strábic adj. m., s. m., pl. strábici; f. sg. strábică, pl. strábice

Intrare: strabic (s.m.)
strabic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strabic
  • strabicul
  • strabicu‑
plural
  • strabici
  • strabicii
genitiv-dativ singular
  • strabic
  • strabicului
plural
  • strabici
  • strabicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strabic, -ă strabică

  • 1. (Persoană) care suferă de strabism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: sașiu

etimologie: