18 definiții pentru strădanie stradanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂDÁNIE, strădanii, s. f. (Înv.) Silință, efort depus de cineva pentru a realiza ceva; străduință, străduială. – Din sl. stradanije.

strădanie sf [At: (a. 1661) GCR I, 182/34 / V: (înv) ~rad~ / Pl: ~ii / E: slv страданиѥ] 1 (Înv) Suferință (1). 2 Încordare voluntară, îndelungată, a forțelor fizice, intelectuale, în vederea realizării unei acțiuni, a atingerii unui scop2 etc. Si: caznă1 (1), chin (1), efort (1), forțare (2), muncă, osteneală, sforțare, trudă, zbatere, (rar) strădănuială, străduire (1), (pop) canoneală, (înv) căznire1 (1), nevoială, sforță, strădare, străduință (1), strădănuire (1), (reg) morânceală, ștrapaț, zoală. 3 Muncă susținută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învățătură etc. Si: asiduitate (2), insistență, perseverență, râvnă, sforțare, sârguință, zel, (pop) osârdie. 4 (Pex) Spor la muncă Si: hărnicie (2), vrednicie, zel, (pop) sârg (1), (înv) diligență2 (1), silință, străduință Vz încercare, străduință (3).

STRĂDÁNIE, strădanii, s. f. Silință, efort stăruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; străduință, străduială. – Din sl. stradanije.

STRĂDÁNIE, strădanii, s. f. Silință îndelungă, osteneală stăruitoare; efort, sforțare, zel. Pentru domnia Munteniei și a lui Constantin, fratele meu, ai să te trudești, măria-ta, la Stambul; și pentru aceasta e nevoie de destule cheltuieli și strădanii. SADOVEANU, Z. C. 253. Încet trecură anii. Împărțind amarul vieții și-al atîtora strădanii am învins. EFTIMIU, Î. 100. Strălucitele triumfuri care încununară strădaniile lor fură glorificate și trîmbițate în toate părțile. BĂLCESCU, O. II 286.

STRĂDÁNIE ~i f. Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; străduință; asiduitate. [G.-D. strădaniei; Sil. -ni-e] /<sl. stradanije

strădanie f. mare osteneală: triumfurile ce încununară strădaniile lor BĂLC. [Slav. STRADANIĬE, suferință].

strădánie f. (vsl. stradaniĭe, suferință). Vechĭ. (stra-). Chin, caznă. Azĭ. Silință, sforțare, osteneală: a reușit după multă strădanie.

stradánic, -ánie, V. strădalnic, -anie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strădánie (înv.) (-ni-e) s. f., art. strădánia (-ni-a), g.-d. art. strădániei; pl. strădánii, art. strădániile (-ni-i-)

strădánie s. f. (sil. -ni-e), art. strădánia (sil. -ni-a), g.-d. art. strădániei; pl. strădánii, art. strădániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂDÁNIE s. 1. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morânceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, străduință. (Toate ~iile lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverență. 4. v. hărnicie.

STRĂDÁNIE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, martiraj, martiriu, mucenicie, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.

strădanie s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ.

STRĂDANIE s. 1. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, străduință. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strădánie (-ii), s. f.1. (Înv.) Chin, suferință, calvar. – 2. Efort, silință. Sl. stradanije (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 371). – Der. strădalnic, adj. (laborios, activ, harnic), din sl. stradilinu „care îndură”, cu suf. -nic (după Tiktin și Candrea, dintr-un sl. *stradaniniku); strădănui, vb. refl. (Mold., a se căzni, a se strădui); strădui, vb. refl. (a îndura, a suferi; a se forța, a se căzni), cf. sl. stradati „a îndura”; străduință, s. f. (efort); străduitor, adj. (sîrguincios, silitor).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.

Intrare: strădanie
strădanie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strădanie
  • strădania
plural
  • strădanii
  • strădaniile
genitiv-dativ singular
  • strădanii
  • strădaniei
plural
  • strădanii
  • strădaniilor
vocativ singular
plural
stradanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.