7 definiții pentru strânsurea

Explicative DEX

strânsurea sf [At: BORZA, D. 137 / V: (reg) ~râms~ / Pl: ~ele / E: strâns1 + -urea] 1 (Bot; Trs) Trifoiaș (Trifolium campestre). 2 (Bot; Mar; îf strâmsurea) Sclipeț1 (Potentilla erecta).

strâmsurea sf vz strânsurea

Sinonime

STRÂMSUREA s. v. sclipeț.

strîmsurea s. v. SCLIPEȚ.

Arhaisme și regionalisme

strânsurea, strânsurele, s.f. (reg.) 1. trifoiaș (cu flori galbene). 2. (în forma: strâmsurea) plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene; sclipeț.

strâmsurea, s.f. – (bot.) Termen consemnat în Maramureș (în 1936) pentru iarba-faptului, sclipeți, scrântitoare (Potentilla erecta). ♦ (med. pop.) La „strânsură la coș” și contra bătăturilor (Borza, 1968: 137). – Din strâns + suf. -urea (MDA), cf. strânsoare.

strâmsurea, s.f. – (bot.) Termen consemnat în Maramureș (în 1936) pentru iarba faptului, sclipeți, scrântitoare (Potentilla erecta). Se folosește în medicina populară la „strânsură la coș” și contra bătăturilor (Borza 1968: 137). – Din strânge (< lat. stringere), cf. strânsoare.

Intrare: strânsurea
strânsurea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strânsurea
  • strânsureaua
plural
  • strânsurele
  • strânsurelele
genitiv-dativ singular
  • strânsurele
  • strânsurelei
plural
  • strânsurele
  • strânsurelelor
vocativ singular
plural
strâmsurea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmsurea
  • strâmsureaua
plural
  • strâmsurele
  • strâmsurelele
genitiv-dativ singular
  • strâmsurele
  • strâmsurelei
plural
  • strâmsurele
  • strâmsurelelor
vocativ singular
plural