8 definiții pentru stopare (oprire)
Explicative DEX
STOPARE1, stopări, s. f. Faptul de a stopa1; stopat1. – V. stopa1.
STOPARE1, stopări, s. f. Faptul de a stopa1; stopat1. – V. stopa1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stopare1 sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 77, 9/3 / Pl: ~pări / E: stopa1] 1 (Rar) Oprire Cf stopa1 (1). 2 (Rar) Oprire. Cf stopa1 (3). 3 (Spt) Împiedicare a unui jucător de a continua atacul Si: (rar) stopat1 (3). 4 (Spt) Oprire momentană a mingii sau a pucului în timpul jocului Si: stopat1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOPARE s.f. Acțiunea de a stopa1 și rezultatul ei; oprire. [< stopa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
stopare s. f., g.-d. art. stopării; pl. stopări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*stopare s. f., g.-d. art. stopării; pl. stopări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stopare s. f., g.-d. art. stopării; pl. stopări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
STOPARE s. 1. oprire. (~ mașinii.) 2. stopaj, stopat. (~ unei țesături rupte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STOPARE s. 1. oprire. (~ mașinii.) 2. stopaj, stopat. (~ unei țesături rupte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
stopare, stopărisubstantiv feminin
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.