STIMULATOR, -OARE, stimulatori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj., s. m. (Substanță, agent, element) care stimulează; spec. (substanță organică) care, în cantități mici, accelerează creșterea plantelor. 2. S. n. (Și în sintagma stimulator cardiac) Dispozitiv electronic implantat în corp și conectat la inimă cu scopul de a realiza o stimulare regulată a contracțiilor cardiace prin șocuri electrice minime, în cazul unor tulburări de ritm severe sau ca mijloc de diagnosticare. – Din fr. stimulateur.

stimulator, ~oare [At: NEGULICI / V: ~lăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: stimula + -tor] 1-4 smf, a Stimulativ (1-4). 5 sm (Șîs ~ de creștere) Factor, element care stimulează (3). 6 sm (Spc) Substanță organică, biologic activă, conținută în plante sau obținută prin procedee chimice care, în cantități mici, accelerează dezvoltarea plantelor. 7 sm (Îs) ~ cardiac Dispozitiv electronic implantat în corp și conectat la inimă cu scopul de a realiza o stimulare regulată a contracțiilor cardiace prin șocuri electrice minime, în cazul unor tulburări de ritm severe sau, rar, ca mijloc de diagnostic.

stimulator cardiac sint. s. 1974 Proteză cardiacă electronică; pace-maker v. pace-maker, electrocardioscop (din fr. stimulateur cardiaque)

stimulator² (aparat) s. n., pl. stimulatoare

*stimulator³ (aparat) s. n., pl. stimulatoare