STIMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. – Din lat., fr. stimulus.

stimul [At: I. IONESCU, M. 356 / Pl: (1) ~uri , (2) ~i / E: lat, fr stimulus] 1 sn Factor care stimulează (1) Si: impuls, îndemn, pornire, îmboldire (îrg) năstav¹, stimulent (1), stimulare (2), (înv) porneală, (grî) parachinisis, (reg) bold. 2 sm Factor care declanșează, care activează sau intensifică un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică Si: excitant.

STIMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. – Din lat., fr. stimulus.

STIMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus].

STIMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant. (< fr., lat. stimulus)

STIMUL² ~i m. Factor care dă naștere unui proces fiziologic; excitant. /<lat., it. stimulus

stimul¹ (factor declanșator) s. m., pl. stimuli

stimul¹ (factor care declanșează un proces) s. m., pl. stimuli

stimul (excitant) s. m., pl. stimuli

STIMUL s. 1. v. excitant. 2. v. imbold.

STIMUL s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimulent. (~i senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)