10 definiții pentru stegar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEGÁR, stegari, s. m. 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. 2. Persoană care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc. 3. Fig. Persoană care se află în fruntea luptătorilor pentru o cauză; p. gener. conducător, îndrumător. – Steag + suf. -ar.

STEGÁR, stegari, s. m. 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. 2. Cel care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc. 3. Fig. Cel care se află în frunte luptătorilor pentru o cauză; p. gener. conducător, îndrumător. – Steag + suf. -ar.

STEGÁR, stegari, s. m. 1. Purtătorul steagului unei unități militare; portdrapel. ♦ (Învechit) Slujbaș polițienesc. Așteaptă aci pînă te-oi chema eu, și atunci să intri în odaie cu doi stegari. GHICA, S. 9. 2. (Regional) Cel care poartă steagul: a) la nuntă. Între funcționarii de genul bărbătesc ai unei nunți mai sînt de a se înșira încă și purtătorii de... steaguri, carii în Transilvania se numesc stegari. MARIAN, NU. 227; b) la jocul călușarilor. Unul... poartă steagul și se numește stegar. PAMFILE, S. V. 62. 3. Fig. Cel care se află în rîndul întîi, în fruntea luptătorilor pentru o cauză; p. ext. îndrumător, conducător. Și-acum, ca și-n anii de grele restriști. Duc steagul vieții stegari comuniști. FRUNZĂ, Z. 21.

STEGÁR ~i m. 1) Persoană care poartă steagul; portdrapel. 2) fig. Persoană sau colectivitate care se află în fruntea luptei pentru o cauză. /steag + suf. ~ar

stegar m. cel ce poartă steagul.

stegár m. (d. steag). Soldatu care poartă steagu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stegár s. m., pl. stegári

stegár s. m., pl. stegári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STEGÁR s. portdrapel, (rar) portstindard, (înv.) sangeactar, sangeagaș, sangeagiu, (turcism înv.) bairactar. (~ al unei divizii.)

STEGAR s. portdrapel, (rar) portstindard, (înv.) sangeactar, sangeagaș, sangeagiu, (turcism înv.) bairactar. (~ al unei divizii.)

Intrare: stegar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stegar
  • stegarul
  • stegaru‑
plural
  • stegari
  • stegarii
genitiv-dativ singular
  • stegar
  • stegarului
plural
  • stegari
  • stegarilor
vocativ singular
  • stegarule
  • stegare
plural
  • stegarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stegar

  • 1. Purtătorul steagului unei unități militare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI Scriban sinonime: bairactar portdrapel (persoană) portstindard sangeactar sangeagaș sangeagiu
    • 1.1. învechit Slujbaș polițienesc.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Așteaptă aci pînă te-oi chema eu, și atunci să intri în odaie cu doi stegari. GHICA, S. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. Persoană care poartă steagul la nuntă, la jocul călușarilor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Între funcționarii de genul bărbătesc ai unei nunți mai sînt de a se înșira încă și purtătorii de... steaguri, carii în Transilvania se numesc stegari. MARIAN, NU. 227.
      surse: DLRLC
    • Unul... poartă steagul și se numește stegar. PAMFILE, S. V. 62.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Persoană care se află în fruntea luptătorilor pentru o cauză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Și-acum, ca și-n anii de grele restriști. Duc steagul vieții stegari comuniști. FRUNZĂ, Z. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Steag + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX