stegar sn [At: M. COSTIN, LET. I, 239/36 / V: (înv) ~eag~, (reg) șt~ / Pl: ~i / E: steag + -ar] 1 Militar care poartă drapelul unei unități Si: (înv) sangeactar, sangeagar, sangeangiu, (tcî) bairactar. 2 Sportiv, elev etc. care poartă drapelul unei asociații, al unei organizații etc. Si: portdrapel, (rar) portstindard. 3 (Pop) Persoană care poartă steagul (16) la nuntă Si: (reg) stegiș. 4 (Reg) Persoană care poartă steagul (1) la jocul călușarilor. 5 (Înv) Slujbaș polițienesc. 6 (Fig) Persoană care se află în fruntea unei mișcări, a unui curent etc. Si: portdrapel, (rar) portstindard.