7 definiții pentru stan (pl. -i)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STAN2, stani, s. m. 1. (Regional) Parte a cămășii femeiești, de la brîu în sus. Vine... de pe lan Cu trei puișori pe stan, Unu-i roș, altul e verde. MARIAN, NU. 231. 2. (Maram.) Parte a cămășii femeiești de la brîu în jos.

STAN, stani, s. m. (Reg.) Parte a cămășii femeiești, de la brâu în sus. ♦ Parte a cămășii femeiești, de la brâu în jos. – Bg., sb. stan.

stan n. Mold. pieptul cămășei. [Rus. STANŬ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: stan (pl. -i)
stan (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stan
  • stanul
  • stanu‑
plural
  • stani
  • stanii
genitiv-dativ singular
  • stan
  • stanului
plural
  • stani
  • stanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)