9 definiții pentru staționare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.

STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. [Pr.: -ți-o-] – V. staționa.

staționare sf [At: NEGULICI / V: stățiun~ / Pl: ~nări / E: staționa] 1 (Rar) Cantonare (2). 2 (Liv) Oprire. 3 (Pan) Oprire temporară într-o stație (11). Si: staționat1 (1). 4 (Pgn) Oprire. Si: staționat (2).

STAȚIONÁRE, staționări, s. f. Faptul de a staționa; oprire. Îl jena... staționarea îndelungă la vitrinele parfumeriilor, modistelor și pantofăriilor. C. PETRESCU, Î. II 213.

STAȚIONÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a staționa; oprire, ședere pe loc; staționat. ♦ Rămânere în același loc a unui autovehicul un timp mai mare de 5 minute. [Pron. -ți-o-. / < staționa].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

staționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. staționắrii; pl. staționắri

staționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. staționării; pl. staționări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STAȚIONÁRE s. oprire, staționat. (Loc de ~; ~ în fața spitalului este oprită.)

STAȚIONARE s. oprire, staționat. (Loc de ~; ~ în fața spitalului este oprită.)

Intrare: staționare
staționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • staționare
  • staționarea
plural
  • staționări
  • staționările
genitiv-dativ singular
  • staționări
  • staționării
plural
  • staționări
  • staționărilor
vocativ singular
plural