9 definiții pentru stăreție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂREȚÍE, stăreții, s. f. 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + suf. -ie.

STĂREȚÍE, stăreții, s. f. 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + suf. -ie.

STĂREȚÍE, stăreții, s. f. 1. Funcția, demnitatea de stareț; timpul cît se exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului unei mănăstiri. O singură dată prin fața celor două fete trecu... un țăran trimis cu cine știe ce treabă la stăreție. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 236, 2/5. Sui treptele la stăreție, și mai așteptă o vreme într-o odaie înaltă, cu canapele, mese și alese podoabe. SADOVEANU, B. 71. După ce se gătiră și cei doi, plecară cu toții spre stăreție. STĂNOIU, C. I. 93.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stărețíe s. f., art. stărețía, g.-d. art. stărețíei; pl. stărețíi, art. stărețíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STĂREȚÍE s. (BIS.) egumenie. (În timpul ~ lui.)

STĂREȚÍE ~i f. 1) Funcție de stareț (sau stareță). 2) Durată de timp în care un stareț își exercită funcția; egumenie. 3) Sediu al starețului sau al stareței unei mănăstiri; egumenie. [G.-D. stăreției] /stareț + suf. ~ei

stăreție f. egumenie: ne ducea la stăreție să dăm examen CR.

stărețíe și -ițíe f. Calitatea de stareț. Casa starețuluĭ.

stărețíe s. f., art. stărețía, g.-d. art. stărețíei; pl. stărețíi, art. stărețíile

STĂREȚIE s. (BIS.) egumenie. (În timpul ~ lui.)

Intrare: stăreție
stăreție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăreție
  • stăreția
plural
  • stăreții
  • stărețiile
genitiv-dativ singular
  • stăreții
  • stăreției
plural
  • stăreții
  • stărețiilor
vocativ singular
plural