6 definiții pentru stăpânit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂPÂNÍT, -Ă, stăpâniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut. – V. stăpâni.

STĂPÂNÍT, -Ă, stăpâniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut. – V. stăpâni.

stăpânit, ~ă [At: COȘBUC, S. 169 / Pl: ~iți, ~e / E: stăpâni] 1 smf (Rar) Supus. 2 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Care are sau care exprimă control asupra pornirilor (proprii). 3 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Care nu-și manifestă emoții(le), sentimente(le), stări(le), sufletești etc. Si: autocontrolat2, controlat2 (1), dominat (1), inhibat, înfrânat, reținut. 4-5 a, av Cumpătat2 (11).

STĂPÎNÍT, -Ă, stăpîniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Reținut, cumpătat. Se opri în loc și merse cu pași rari, stăpîniți, măsurați, ca un om care și-a învins turburarea și spaima. DUMITRIU, V. L. 108.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STĂPÂNÍT adj. 1. v. cumpătat. 2. reținut. (Fire ~.) 3. v. calm.

Stăpânit ≠ aprins, nestăpânit

STĂPÎNIT adj. 1. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, temperat. (Om ~.) 2. calm, domol, liniștit, pașnic, potolit, temperat. (Atitudine ~.)

Intrare: stăpânit
stăpânit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăpânit
  • stăpânitul
  • stăpânitu‑
  • stăpâni
  • stăpânita
plural
  • stăpâniți
  • stăpâniții
  • stăpânite
  • stăpânitele
genitiv-dativ singular
  • stăpânit
  • stăpânitului
  • stăpânite
  • stăpânitei
plural
  • stăpâniți
  • stăpâniților
  • stăpânite
  • stăpânitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)