stăpânit, ~ă [At: COȘBUC, S. 169 / Pl: ~iți, ~e / E: stăpâni] 1 smf (Rar) Supus. 2 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Care are sau care exprimă control asupra pornirilor (proprii). 3 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Care nu-și manifestă emoții(le), sentimente(le), stări(le), sufletești etc. Si: autocontrolat², controlat² (1), dominat (1), inhibat, înfrânat, reținut. 4-5 a, av Cumpătat² (11).