9 definiții pentru stăncuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂNCÚȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre sedentară din familia corvidelor, de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula).Stancă + suf. -uță.

stăncuță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: stancă + -uță] 1 Pasăre sedentară din familia corvidelor, mai mică decât o cioară, cu penele de culoare neagră-cenușie pe ceafă și pe piept Si: ceucă (2), cintiță, ciochiță, ciorică, crancău, lisarcă, porumbel-țigănesc, stancă1 (1), stăncușoară (Coloeus monedula). 2 (Îs) ~ gurelată Pasăre sedentară cu pene de culoare neagră pe spate și de culoare alburie în jurul gâtului și pe partea ventrală Si: ceucuță gulerată, cioară gulerată (Coloeus monedula soemmeringii). 3 (Îc) ~-alpină Pasăre cu pene de culoare neagră, cu ciocul și cu picioarele de culoare roșie (Coracias pyrrocorax). 4 (Reg) Cioară (1) (Corvus cornix). 5 (Bot; reg) Talpa-gâștei (Leonorus cardiaca). 6 (Reg) Numele unei hore. 7 Melodie după care se execută stăncuța (6).

STĂNCÚȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula).Stancă + suf. -uță.

STĂNCÚȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-vînătă, cu ciocul și cu picioarele negre (Coloeus monedula spermologus); stancă, ceucă. Se auzeau cîteodată, în răstimpurile acestea, croncăniturile aspre ale cioarelor, amestecate cu țipetele slăbite ale stăncuțelor, departe, cine știe deasupra cărei lunci. SADOVEANU, O. VII 342. Nu ții minte... cînd te cățărai în vîrful copacilor, ca să-mi dai pui de stăncuță? DELAVRANCEA, A. 60.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stăncúță s. f., g.-d. art. stăncúței; pl. stăncúțe

stăncúță s. f., g.-d. art. stăncúței; pl. stăncúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STĂNCÚȚĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stancă, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc.

STĂNCUȚĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stancă, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

stăncuță, stăncuțe s. f. (eufem.) țigan, rrom.

Intrare: stăncuță
stăncuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăncuță
  • stăncuța
plural
  • stăncuțe
  • stăncuțele
genitiv-dativ singular
  • stăncuțe
  • stăncuței
plural
  • stăncuțe
  • stăncuțelor
vocativ singular
plural