STĂNCUȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-vînătă, cu ciocul și cu picioarele negre (Coloeus monedula spermologus); stancă, ceucă. Se auzeau cîteodată, în răstimpurile acestea, croncăniturile aspre ale cioarelor, amestecate cu țipetele slăbite ale stăncuțelor, departe, cine știe deasupra cărei lunci. SADOVEANU, O. VII 342. Nu ții minte... cînd te cățărai în vîrful copacilor, ca să-mi dai pui de stăncuță? DELAVRANCEA, A. 60.