opțiuni
  • info

3 definiții pentru spus (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPUS, (rar) spusuri, s. n. Faptul de a spune; spunere, povestire. Cinstiră amîndoi, mîncară pîne cu zahăr și apoi rîs și spus. MIRONESCU, S. A. 48. Sînt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit. COȘBUC, P. II 197.

SPUS, (rar) spusuri, s. n. Faptul de a spune; povestire. sînt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit (COȘBUC).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spusul-dracului s. m.

Intrare: spus (s.n.)
spus2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spus
  • spusul
  • spusu‑
plural
  • spusuri
  • spusurile
genitiv-dativ singular
  • spus
  • spusului
plural
  • spusuri
  • spusurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spus, spusurisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a spune. DLRLC
    sinonime: povestire spunere
    • format_quote Cinstiră amîndoi, mîncară pîne cu zahăr și apoi rîs și spus. MIRONESCU, S. A. 48. DLRLC
    • format_quote Sînt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit. COȘBUC, P. II 197. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.