7 definiții pentru spuma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPUMÁ, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.

SPUMÁ, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.

spuma [At: ANON. CAR. / V: ~mi / Pzi: ~mez / E: spumă] 1 vi (D. săpun, detergenți etc.) A face spumă (1) Si: a spumega (1), (rar) a clăbuci (2), (îvr) a spumui (1). 2-4 vtri (D. lichide, ape etc.) A se umple de spumă (2-3) Si: a spumega (2-3), (rar) a clăbuci (3), (îvr) a spumui (2). 5 vi (Reg; complementul este barba) A săpuni. 6 vi (D. animale, mai ales d. cai) A se acoperi de spumă (6) Si: a asuda (1), a se înspuma, a spumega (5). 7 vi (D. oameni, animale etc.) A saliva abundent (de boală, de furie etc.), sub formă de spumă (1) Si: a spumega (6), (reg) a face spumar (1) la gură. 8 vi (Fig; d. oameni, mulțimi etc.) A se înfuria peste măsură Si: a se dezlănțui (4), a spumega (7). 9 vi (Fig; d. oameni, mulțimi etc.) A-și da curs liber Si: Si: a se dezlănțui (5), a spumega (8). 10 vr (Înv; d. albuș) A se transforma în spumă (1). 11 vtrp (C. i. mâncăruri, lichide date în fiert ori fermentate) A (se) curăța de spumă (17) Si: a spumui (3-4). 12 vr (Olt; d. rufe) A se uza.

SPUMÁ, spumez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri) A face spumă, a spumega. [Apele] veneau vijelioase, sunînd bolovani, spumînd, sărind în arcuri, căzînd mlădioase în volburi, într-o larmă măreață. SADOVEANU, O. VIII 245. Valurile se ridicară, se spumară. BOLINTINEANU, O. 270. 2. Intranz. (Mai ales despre cai) A se acoperi de spumă, a face clăbuci; a spumega. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. ◊ Expr. (Despre oameni) A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi mînios din cale-afară. El spumează și toarnă de ciudă un monolog enorm. CARAGIALE, O. III 14.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spumá (a ~) vb., ind. prez. 3 spumeáză

spumá vb., ind. prez. 1 sg. spuméz, 3 sg. și pl. spumeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPUMÁ vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)

SPUMA vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)

Intrare: spuma
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spuma
  • spumare
  • spumat
  • spumatu‑
  • spumând
  • spumându‑
singular plural
  • spumea
  • spumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spumez
(să)
  • spumez
  • spumam
  • spumai
  • spumasem
a II-a (tu)
  • spumezi
(să)
  • spumezi
  • spumai
  • spumași
  • spumaseși
a III-a (el, ea)
  • spumea
(să)
  • spumeze
  • spuma
  • spumă
  • spumase
plural I (noi)
  • spumăm
(să)
  • spumăm
  • spumam
  • spumarăm
  • spumaserăm
  • spumasem
a II-a (voi)
  • spumați
(să)
  • spumați
  • spumați
  • spumarăți
  • spumaserăți
  • spumaseți
a III-a (ei, ele)
  • spumea
(să)
  • spumeze
  • spumau
  • spuma
  • spumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)